Pelerinaj cu copiii

This post is also available in: Franceză

18-26 octombrie 2014

Cu gând frumos și dorire de bine pentru copilașii din parohiile pariziene și cele din Limoges, Orleans și Grenoble, părintele nostru Mitropolit Iosif a binecuvântat anul acesta organizarea unui sejur-découverte la mănăstirea « Intrarea în Biserică a Maicii Domnului » de la Sauvagnac (lângă Limoges).

Maicuţa Ioana, foarte prezentă în inima și activităţile copiilor, atât prin vocea ei ștrengărească cât și pentru îndemânarea la gătitul bucatelor, s-a ocupat de oaspeţii mari și mici cu atâta dragoste încât cu toţii ne-am simţit „ca la mama acasă” și ne-a fost prilej de mulţumire către Domnul, că, în părţi atât de retrase, se poate trăi așa de bine. Ciorbiţa la ceaun și supica de găluște, alături de ardeii umpluţi și lasagna, fără a mai pune la socoteală ciocolata și dulceaţa de casă, au fost cele câteva delicii pe care măicuţa Ioana ni le-a oferit. Maicuţa Ecaterina a descoperit cât de mult îi place să lucreze cu copiii. Ea ne-a umplut sufletul de bucurie căci ne-a învăţat meșteșugul pictării icoanelor pe lemn și mult ne-am minunat de ce frumoase pot fi roadele mânuţelor celor mici: icona Măicuţei Domnului și a Sfântului Gheorghe. Iar măicuţa Vasilisa s-a purtat cu atâta discreţie că o vedeam aievea împlinind una din sarcinile cele mai dificile : aprovizionarea cu cele necesare și curăţenia în camere. A vegheat cu multă dragoste și calm asupra noastră, așa încât de multe ori am simţit braţele lui Dumnezeu ocrotindu-ne.

Copilașii s-au bucurat de drumeţiile frumoase îndrumate de Gabriel cu multă pace și așezare duhovnicească. Zilnicele plimbări de câte 3-4 ore pe parcursuri necunoscute, dar care duceau la locuri de o adevărată măreţie, precum La Pierre Branlante ori La Croix du Pâtre, ne-au dat ocazia să ne cunoaștem mai bine unii cu alţii, să legăm sau să adâncim prietenii, să facem lecţii de zoologie și biologie. Cine n-a fost încântat să descopere, cu doamna Alina, că folosim atât de multe de la văcuţe (ouăle, nu!), iar teaca în care-și păstrează castanul sămânţa, pe cât e de ţepoasă la exterior, pe atât e de delicată și catifelată pe interior? Cu măicuţa Ioana și Monica F., craii taberei au adunat și ciupercuţe, nădăjduind la fiecare întoarcere acasă că maicile o să cadă pe spate  („vont tomber à la renverse” era expresia folosită) la vederea adevăratelor trofee. Şi apoi, chiar dacă n-am găsit lacul la care ne-am propus să ajungem, am învăţat cu toţii să fluierăm în căpăcelul ghindelor, să construim arcuri și am profitat chiar să compunem imnul taberei.

Domnul ne-a dat timp cu soare și micii constructori au pus pe picioare două cabane. Proiecte pe hârtie, apoi creare de machete din carton erau etape care au făcut să fie mare efervescenţă printre copii. Ingineri în devenire, cei mai mari au creat și un dulăpior pentru aranjat papuceii, spre uimirea și bucuria tuturor: să ai ordine la papucei nu e lucru ușor! Timpul petrecut în natură i-a făcut pe prichindei să adoarmă din ce în ce mai repejor. „Fiesta” din prima seară și mult dorita bătaie cu perne din primele două zile au fost repede abandonate și nu pentru că n-ar mai fi fost dorinţa, dar nu mai era energie. Le-au înlocuit pe acestea cu „seara talentelor”, pentru care au pregătit și au prezentat, cântece, texte din evanghelie memorizate cu Hélène Sejournet în diverse ocazii, jocuri de rol,teatru de umbre și teatru de marionete.

Momentele de rugăciune au fost deosebite și dimineaţa și seara și în tot momentul când treceam pe la Croix du Pâtre, pe la statuia Maicii Domnului, în minunata Biserică de lângă mănăstire și care are o acustică deosebită. De câte ori n-am intrat în ea și, purtaţi de sunetul isonului pe care cei mai măricei au putut să-l ţină, am învăţat fără prea mult efort troparul „Să se veselească cele cerești…” și „Născătoare de Dumnezeu…”! Apoi, curajoșii noștri copilași au cântat într-un glas și „Cuvine-se…” ieșind din camerele lor – fără îndrumarea celor mari – în seara când a sărit disjunctorul și s-a făcut brusc întuneric. La rugăciunea de seară am făcut metanii de mulţumire pentru ceea ce am trăit, pentru părinţii pe care i-am lăsat acasă și de care ne era uneori dor până la lacrimi, pentru măicuţele care ne-au primit, pentru cei bolnavi, pentru prieteni și pentru cei cu care nu ne înţelegem. La dumnezeiasca Liturghie băieţeii mergeau în sfântul altar și citeau pomelnicele, iar fetiţele cântau cu măicuţele la strană și chiar și citeau rugăciunile de dinainte de împărtășanie. Toti copilasii s-au spovedit si împartasit cu multa evlavie.

Domnul a lucrat și ne-am putut bucura de prezenţa unui părinte aproape în fiecare zi. În prima și ultima duminică a taberei ne-am bucurat de părintele Ionică Drăgănicea (Limours); luni, de părintele Valeriu (Montreuil) care mult le-a ajutat pe măicuţe la amenajarea camerelor și la reparaţii diverse. Apoi, de miercuri până sâmbătă ne-am bucurat de părintele Nicolae (Paris și Bordeaux) care a răspândit numai voie bună tuturor.

Copiii au apreciat momentele de liniștire din fiecare seară cu preoteasa Monica cu care au învăţat să-și identifice și să-și  exprime în cuvinte trăirile din timpul zilei (bucurie, surpriză, dezamăgire, entuziam, tristeţe, oboseală, furie…), iar apoi să i le dea Domnului și chiar să mulţumească pentru ele. Acestea erau și momentele când neînţelegerile dintre copilași au putut fi spuse, explicate, găsite soluţii și, nădăjduim să fie înţelese și de cei mari, dar mai ales de cei mici.

Ca să întărim cele de mai sus, iată și câteva impresii din ultima seară  scrise de cei mari sub dictarea celor mici:

« Mi-a plăcut tare mult când am fost în padure. Am fost foarte fericită că am dormit cu Maria F. în cameră; mi-am dorit foarte mult asta. De asemenea, mi-a plăcut când a fost ziua Christinei pentru că m-am simţit fericită pentru ea. Mi-a plăcut iarăși mult că a venit Părintele Nicolae și preoteasa Monica, și Monica, mama Mariei-Theodossia. Mi-a fost foarte dor și de părinţii mei. » (Melissa, 7 ani)

« M-am jucat cu prietenii, mi-au plăcut cabanele și când Maica Ioana m-a luat la ea în cameră și mi-a pus un desen animat. Mi-au plăcut animatorii, mâncarea bună, armele de carton și arcurile și să mă caţăr în copaci. Apoi mi-a plăcut să adun lemne [pentru pregmtirea ciorbiţei la ceaun, nn]. » (Vasile, 7 ani)

« [...] Mi-a plăcut camera mea și la Biserică. Părintele Nicolae mi-a plăcut pentru că era calm și nu striga la copii. Nu mi-a plăcut când cineva a strigat și când unii spuneau cuvinte rele despre alţii » (David, 7 ani)

« Mi-a plăcut cum am pictat icoane și când m-am jucat cu prietenele. Mi-a plăcut prima zi când am venit cu Maria și mai târziu mi-am găsit și alte prietene. Mi-a plăcut de Măicuţe. Mi-a plăcut și Imnul taberei de la Sauvagnac și că am putut să stau în cameră cu cine am vrut eu. Mâncarea a fost foarte bună » (Maria C., 8 ani)

« Mi-a plăcut pictura de icoane, excursiile și plimbările prin pădure. Nu mi-a plăcut când noaptea copiii vorbeau și nu puteam să dorm. Mi-a plăcut cum au fost camerele și am avut tot ce trebuia și că am făcut slujbă. Mi-a plăcut capela și cum fiecare icoană reprezenta un lucru care îmi plăcea și îl cunoșteam. Mi-a plăcut și cântecul pe care l-am inventat, și de Măicuţe. De asemenea, mi-a plăcut pentru că a fost totul frumos. » (Diana T., 8 ani)

« Mi-a plăcut ultima zi, când am făcut spectacolul de marionete. Mi-a plăcut imnul. Nu știam la început că asta e o tabară, dar apoi m-am bucurat pentru că am întâlnit mulţi prieteni din Franţa » (Ana-Maria, 7ani)

« Mi-a plăcut că ne-am jucat în curte și afară, că mâncarea a fost foarte bună. Mi-a plăcut cum ne rugam, plimbările în pădure și că am mers la stadion. Nu mi-a plăcut pentru că fetele mă deranjau. Mi-a plăcut de animatori și de doamna preoteasă. » (Adrian, 10 ani)

Pentru toate acestea și cele pe care nu le-am notat sau pe care nu le știm, multumim Domnului, măicuţelor și adultilor care s-au implicat în activitaţile zilnice, între care cei pe care i-am amintit mai sus, la care se adaugă Adriana C., Cristina, Gabriel C. și Lavinia G. Si nu in cele din urma, gândurile noastre se îndreaptă mai ales spre IPS Iosif care ne-a ocrotit mereu cu rugăciunile sale și cu toate gândurile bune.

Monica T. și  preoteasa Monica